Ulise pleacǎ de acasǎ la Rǎboiul cu Troia
Ca sǎ rǎzbune, neîndoios, silurea Elenei
Dar în fapt pentru-a scǎpa de Anticlea şi Penelopa.
Încurǎtura iscatǎ de mumǎ e mare,
Cǎci doar la moartea-i el poate re’ntoarce.
Ea moare tǎnjind de dorul lui Ulise,
Dupǎ un trai solitar alǎturi de Laerte.
Care, într-un sfǎrşit, se retrage şi el de tot.
Penelopa şi-a pierdut soţul cǎtând
Sǎ-l lege-ntr-o cǎsnicie-mpotriva cǎrela el se rǎscoalǎ.
Cǎci el preferǎ legǎtorea fermecatǎ-a lui Circe
Legǎtori neveste-sii, stǎpânirea uşuraticǎ a lui Calypso
Stǎpânirii lui Circe, dupǎ cum ne şi aratǎ
Cei şapte ani petrecuţi lângǎ nimfǎ.
In cele din umǎ, se-ntoarce, dar strǎvestit.
De astǎ datǎ, Penelopa alege-un strǎin,
Intrând într-o-nsoţire într-adevǎr exogamǎ.
Ca sǎ-şi câştige soaţa-ndǎrǎt şi sigur sǎ fie
Cǎ un va-mpǎrtǎşi a lui Menelau soartǎ. Ulise
Îşi cǎsǎpeşte cu cruzime rivalii.
Cu toate acestea, va pleca iarǎşi.
Homer, ne-amintim, în Cartea a şasea a Odiseei
Ni-l înfǎţişeazǎ, naufragiat, picotind la ţǎrm,
Pe Ulise, deşteptat de strigǎtele scoase
De suita Nausicǎi,
Ea însǎşi aflatǎ în custodia Atenei
Încât Ulise – zugrǎvit de Bard
Ca un leu de munte leoarcǎ de ploaie –
Sǎ poetǎ privi frum’seţea fiicei de crai
Şi elocinţei frâu liber sǎ dea, ’coperindu-şi
Goliciunea c-un ram de mǎslin.
Homer (Ulise) o aseamǎnǎ
Pe fecioarǎ-Artemizei, fiica lui Zeus.
Fǎptura-i gingaşǎ-i aminteşte eroului
De priveliştea unui tânǎr palmier
Lângǎ jertfelnicul lui Apollo din Delos.
Cu graţie şi-aleasǎ-nţelepciune Nausicaa
Dǎ rǎspuns, grijind lui Ulise
Ospeţie aleasǎ, şi domoleşte
Ale fecioarelor temeri, dându-le poruncǎ
Sǎ-l îmbǎieze pe-acest strǎin, de Zeus trimis.
Unii vǎd în ea imaginea Sufletului.
Hermes, într-ajutor lui Ulise îi sare
În lupta cu-al Circei farmece, dându-i
Buruiana de basm zisǎ moly, a cǎrei neagrǎ
Rǎdǎcinǎ şi floare albǎ cred unii
Cǎ simbolizeazǎ natura umanǎ.
Hermes chiar el mijloceşte
Între cer şi pǎmânt,
Între lumea aievea şi cea subpǎmâteanǎ, unde,
În Careta a unsprezecea, Ulise
Asemeni lui Hermes, se trezeşte şi ei.
Lectura alegoricǎ e mereu
Cu primejdii, dar şi de neocolit.
Pentru neoplotanişti, iarba moly
Însemna paideia, învǎţǎtura
Ce-l va învrednici pe om sǎ deştepte puterea
Luminii-nru sine, şi bezna s-alunge
Din trupeasca-i fǎpturǎ de simţuri robitǎ. Hermes
Întreit atotputemicul a-mpǎrţit din luminǎ.
Pentru-alchimist, iarba moly întruchipa
Lapis-ul, agentul de transmutatje,
Sau preschimbarea conştinţei.