Italiano | Deutsch | Français | Român | Nederlands | Русский | 한국어 | 中文 | 日本語 | ภาษาไทย | Việt

Madison Morrison's Web / Second /
Ten poems from Second (Romanian)

Ten Poems from Second, 1, 3 and 6

Translated by Dan Nicolae Popescu

Kline Cathedral Clouds

Ulise pleacǎ de acasǎ la Rǎboiul cu Troia

Ca sǎ rǎzbune, neîndoios, silurea Elenei

Dar în fapt pentru-a scǎpa de Anticlea şi Penelopa.

Încurǎtura iscatǎ de mumǎ e mare,

Cǎci doar la moartea-i el poate re’ntoarce.

 

Ea moare tǎnjind de dorul lui Ulise,

Dupǎ un trai solitar alǎturi de Laerte.

Care, într-un sfǎrşit, se retrage şi el de tot.

Penelopa şi-a pierdut soţul cǎtând

Sǎ-l lege-ntr-o cǎsnicie-mpotriva cǎrela el se rǎscoalǎ.

 

Cǎci el preferǎ legǎtorea fermecatǎ-a lui Circe

Legǎtori neveste-sii, stǎpânirea uşuraticǎ a lui Calypso

Stǎpânirii lui Circe, dupǎ cum ne şi aratǎ

Cei şapte ani petrecuţi lângǎ nimfǎ.

In cele din umǎ, se-ntoarce, dar strǎvestit.

 

De astǎ datǎ, Penelopa alege-un strǎin,

Intrând într-o-nsoţire într-adevǎr exogamǎ.

Ca sǎ-şi câştige soaţa-ndǎrǎt şi sigur sǎ fie

Cǎ un va-mpǎrtǎşi a lui Menelau soartǎ. Ulise

Îşi cǎsǎpeşte cu cruzime rivalii.

 

Cu toate acestea, va pleca iarǎşi.

3

Homer, ne-amintim, în Cartea a şasea a Odiseei

Ni-l înfǎţişeazǎ, naufragiat, picotind la ţǎrm,

Pe Ulise, deşteptat de strigǎtele scoase

De suita Nausicǎi,

Ea  însǎşi aflatǎ în custodia Atenei

 

Încât Ulise – zugrǎvit de Bard

Ca un leu de munte leoarcǎ de ploaie –

Sǎ poetǎ privi frum’seţea fiicei de crai

Şi elocinţei frâu liber sǎ dea, ’coperindu-şi

Goliciunea c-un ram de mǎslin.

 

Homer (Ulise) o aseamǎnǎ

Pe fecioarǎ-Artemizei, fiica lui Zeus.

Fǎptura-i gingaşǎ-i aminteşte eroului

De priveliştea unui tânǎr palmier

Lângǎ jertfelnicul lui Apollo din Delos.

 

Cu graţie şi-aleasǎ-nţelepciune Nausicaa

Dǎ rǎspuns, grijind lui Ulise

Ospeţie aleasǎ, şi domoleşte

Ale fecioarelor temeri, dându-le poruncǎ

Sǎ-l îmbǎieze pe-acest strǎin, de Zeus trimis.

 

Unii vǎd în ea imaginea Sufletului.

6

Hermes, într-ajutor lui Ulise îi sare

În lupta cu-al Circei farmece, dându-i

Buruiana de basm zisǎ moly, a cǎrei neagrǎ

Rǎdǎcinǎ şi floare albǎ cred unii

Cǎ simbolizeazǎ natura umanǎ.

 

Hermes chiar el mijloceşte

Între cer şi pǎmânt,

Între lumea aievea şi cea subpǎmâteanǎ, unde,

În Careta a unsprezecea, Ulise

Asemeni lui Hermes, se trezeşte şi ei.

 

Lectura alegoricǎ e mereu

Cu primejdii, dar şi de neocolit.

Pentru neoplotanişti, iarba moly

Însemna paideia, învǎţǎtura

Ce-l va învrednici pe om sǎ deştepte puterea

 

Luminii-nru sine, şi bezna s-alunge

Din trupeasca-i fǎpturǎ de simţuri robitǎ. Hermes

Întreit atotputemicul a-mpǎrţit din luminǎ.

Pentru-alchimist, iarba moly întruchipa

Lapis-ul, agentul de transmutatje,

 

Sau preschimbarea conştinţei.